artistilor la propriile sale aspiratii, motivatii si nelinisti. Iar daca in final in mintea a cel putin unuia dintre ascultatori se vor naste intrebari si nelinisti despre scopul acestei lumi, despre motivatia lui personala cat si a celorlate fiinte, artistii isi vor fi atins scopul.

Ville Valo marturisea candva ca motivatia oricari arte nu poate fi decat de a reprezenta pentru o clipa un port pentru sufletele oamenilor. Ca acestea sa ancoreze, sa isi incarce sufletul cu noi intrebari, nelinisti dar si frumuseti si raspunsuri, pentru a avea forta de a naviga mai departe, intru descoperire, pe oceanul existentei.

Luand nastere intr-o lume in care pragmatismul si concretul sunt considerate atribute de baza ale fiintei umane, fiind prezentate ca si caracteristici si valori de mare pret, consider ca prin creatiile lor, muzicienii si artistii finlandezi isi propun sa aduca in discutie sentimente astazi ignorate, chiar luate in deradere uneori: cautarea interioara a Frumusetii, Adevarului si Iubirii.

Sa luam ca exemplu piesa “Nemo”, una dintre cele mai noi compozitii ale lui Tuomas Holopainen de pe ONCE. Daca plecam de la metafora fiintei umane vazute ca o barca navigand pe oceanul existentei, putem identifica trei tipuri de oameni:

1. Primii, si poate cei mai multi, sunt cei care si-au pierdut busola. Ei navigeaza in deriva, trecand prin viata fara a sti nici macar directia in care se indreapta. Sunt oamenii care nu au idealuri, doruri si nazuinte. Atentia lor nu s-a ridicat niciodata deasupra lucrurilor marunte, deasupra aspiratiilor materiale si sociale. Cea mai mare drama a lor o constituie faptul ca nu diferentiaza dorinta de aspiratie, idealul fiind confundat cu o himera.